Despre
Mine

Ca orice tânără în floarea vârstei, mi-am dorit să îmi fac un rost, să îmi construiesc propria poveste.

Așa am ajuns în cadrul facultății de relații internaționale și studii diplomatice: optimistă și gata să îmi urmez drumul într-un domeniu care m-a fascinat dintotdeauna. Doar că, după cum veți vedea, viața a avut alte planuri pentru mine. La vârsta de 21 de ani, două furuncule aparent banale aveau să îmi schimbe traiul pentru totdeauna. Infecția provocată de acestea s-a extins la mai multe vertebre, iar eu am ajuns în scaun cu rotile. Din acel moment, visurile mi-au devenit coșmaruri. Anii ce au urmat au fost foarte grei, dar în pofida evidenței, am rămas o persoană optimistă, curajoasă și, îndrăznesc să spun, fericită. Pentru că în ciuda tuturor greutăților, nimic nu mă împiedică să fac fix ceea ce îmi place și îmi doresc de când eram copil zvăpăiat pe lângă bunica: să croșetez.

Acest hobby m-a salvat în mai multe feluri. După cum spuneam, de croșetat îmi leg amintirile cu bunica. Apoi, tot această ocupație mi-a întins o mână de ajutor când totul părea prăbușit în jurul meu. O prietenă, meșter popular, avea să organizeze la un moment dat un curs de croșetare pentru fetele și femeile din localitățile rurale (proiectul „Noi perspective pentru femei” organizat în parteneriat cu Asociația Meșterilor Populari din Republica Moldova). Deși inițial nu am acordat o importanță deosebită, pot spune că așa am început să văd și altceva în afară de recuperare. Am început să socializez, să mă preocup și să zâmbesc mai des. Iar, după absolvirea cursului, chiar am început să lucrez diverse obiecte vestimentare (rochițe, bentițe, bluzițe etc) pentru sora mea, nepoate și prietene. În acest fel am ajuns ca, într-o zi, să încerc să fac mai mult. Și pot spune, fără lipsă de modestie, că am reușit. Mi-am confecționat prima pereche de espadrile în urmă cu doi ani, iar de atunci acest hobby a devenit o ocupație cât se poate de serioasă pentru mine. Nu m-am gândit că încălțămintea croșetată va fi pasiunea din care voi putea face și ceva bănuți. Sora, nepoatele și prietenele mele au devenit ajutoare de nădejde și datorită lor am reușit să realizez modele noi și din ce în ce mai creative. Modele care, spre marea mea bucurie, au fost primite foarte bine de toată lumea care le-a cumpărat.

Realizarea unei perechi de espadrile/cizme necesită materiale de calitate, multă muncă, timp, răbdare și, mai ales, idei originale. Acest proces poate dura de la 2, până la 7-8 zile de muncă pentru o pereche. Încălțămintea este croșetată cu fire de calitate și rezistente: bumbac, microfirbă, poliester sau diverse combinații. De asemenea, branțul (talpa din interior) este îmbrăcat în piele naturală și lucrat manual de jur împrejur.